Pe parcursul dezvoltării copilului, numeroase semne discrete pot indica faptul că dezvoltarea motorie întâmpină un obstacol. Se poate întâmpla ca bebelușul să își întoarcă mereu capul într-o singură parte, să nu tolereze bine poziția pe burtică, să adoarmă cu dificultate sau ca târârea și mersul de-a bușilea să nu apară în mod obișnuit. La copiii mai mari, postura incorectă, dificultățile de echilibru sau chiar problemele de învățare pot avea uneori legătură cu factori ce țin de aparatul locomotor.
În astfel de situații, mulți părinți aud pentru prima dată despre osteopatia pediatrică. Dar cu ce se ocupă, de fapt, un osteopat specializat în lucrul cu bebeluși și copii?
Privirea copilului ca un întreg
Osteopatia pornește de la principiul că toate părțile corpului uman sunt strâns interconectate. Atunci când într-o zonă apare tensiune, o restricție de mobilitate sau o altă disfuncție, aceasta poate influența modul în care funcționează întregul organism.
În timp ce la adulți aceste probleme se manifestă adesea prin durere, la copii ele pot apărea sub forma unei dezvoltări motorii mai dificile, a unei posturi incorecte sau a unei maturizări mai lente a sistemului nervos.
Scopul osteopatului pediatru nu este doar să amelioreze simptomele, ci să identifice și să elibereze cu blândețe obstacolele care împiedică funcționarea firească a organismului.
Când poate fi de ajutor osteopatia pediatrică?
La bebeluși, cele mai frecvente situații întâlnite includ:
- înclinarea capului într-o singură parte,
- tensiune crescută la nivelul musculaturii cervicale,
- reticență sau disconfort în poziția pe burtică,
- târâre sau mers de-a bușilea predominant pe o singură parte,
- dificultăți de supt și înghițire,
- dureri abdominale,
- tulburări de somn,
- asimetrie craniană.
La copiii mai mari, pe lângă postura incorectă, pot apărea tulburări de coordonare a mișcărilor, probleme de echilibru, întârziere în dezvoltarea limbajului sau dificultăți de învățare. Adesea, în spatele acestor manifestări se pot afla disfuncții ale aparatului locomotor.
Cum decurge o ședință de terapie?
Terapia osteopatică pediatrică este blândă și nedureroasă.
Prima întâlnire începe cu o discuție detaliată cu părintele, în care sunt abordate dificultățile copilului și parcursul dezvoltării sale. Urmează observarea posturii și a mișcării, apoi o examinare manuală atentă, din zona capului până la tălpi, care trece firesc în tratamentul propriu-zis.
În timpul terapiei se folosesc tehnici blânde pentru țesuturile moi și mobilizări articulare delicate. La copiii cu vârsta peste trei ani, terapia poate include și exerciții simple de mișcare, prezentate într-o formă ludică.
Sprijin pentru dezvoltarea motorie firească
Bebelușii descoperă în mod natural mișcări noi prin propria curiozitate. Pentru a putea face acest lucru, au însă nevoie să se miște liber, fără durere și fără tensiuni neplăcute la nivelul țesuturilor.
Dacă o anumită mișcare este asociată cu disconfort sau este prea solicitantă pentru copil, acesta va începe în mod firesc să o evite. Pe termen lung, acest lucru poate influența dezvoltarea motorie. Tocmai de aceea, scopul osteopatiei este să creeze condiții cât mai bune pentru o dezvoltare naturală și armonioasă.
Dezvoltarea copilului este o muncă de echipă
Osteopatia pediatrică nu este o soluție miraculoasă și nu înlocuiește îngrijirea medicală sau alte abordări terapeutice. Ea poate reprezenta însă o modalitate de a susține capacitatea naturală de autoreglare și recuperare a organismului și, atunci când este necesar, de a colabora cu alți specialiști pentru ca dezvoltarea copilului să se desfășoare cât mai sănătos.
Fiecare copil este unic. De aceea, scopul terapiei nu este să urmeze un protocol rigid, stabilit dinainte, ci să înțeleagă nevoile individuale ale copilului și să creeze condițiile în care mișcarea și dezvoltarea sa globală să poată evolua cât mai firesc.
Szalai Koppány Csaba: osteopat
Dóra Horváth: Social Media & Influencer Manager, Fabulo