Noul spațiu terapeutic al Fabulo Live Showroom s-a umplut pentru prima dată de micii pacienți. Osteopatul Szalai Koppány Csaba a primit copii de diferite vârste pe parcursul întregii zile, în Dunajská Streda. Practică terapia manuală de aproape douăzeci de ani, iar din 2017 este specializat în tratamentul bebelușilor și al copiilor.
La finalul zilei – care a fost totodată și o repetiție generală pentru noul spațiu – ne-am așezat alături de el și am discutat despre impresiile sale după prima zi, despre experiențele cu micii pacienți, iar în același timp ne-a explicat într-un mod ușor de înțeles ce este, de fapt, osteopatia.
Cum a fost ziua ta? Ești obosit?
Am avut o zi foarte bună. Din punct de vedere fizic sunt obosit, bineînțeles, dar psihic și mental mai degrabă am primit energie. Au venit oameni foarte drăguți, iar pe parcursul întregii zile mai multe persoane m-au întrebat dacă voi mai reveni. Răspunsul a fost clar – da.
Desigur, depinde și de voi dacă mă veți invita din nou, dar eu voi reveni aici cu mare drag.
În ce stare fizică erau copiii care au venit aici?
Trebuie să laud grădinițele, școlile și cadrele didactice de la care au venit copiii. Mai ales în cazul copiilor de vârstă preșcolară, am fost plăcut surprins de cât de bine își conștientizează propriul corp, de condiția lor fizică și de echilibru. Unul dintre copii mi-a spus chiar că la grădiniță fac în mod regulat și exerciții pentru ochi. Acest lucru m-a bucurat foarte mult.
S-a putut observa și faptul că părinții se implică foarte mult în dezvoltarea copiilor lor. Mulți au venit preventiv, nu pentru că micuțul ar fi avut o problemă serioasă. Unii copii erau practic complet sănătoși, iar părinții au vrut doar să primească confirmarea că dezvoltarea lor decurge corect.
Cum ai lucrat în noul spațiu?
Foarte bine. Camera este amenajată excelent – aici avem mingi, role și alte accesorii, astfel încât copiii s-au simțit imediat confortabil. Oglinda s-a dovedit, de asemenea, foarte utilă.
Unele familii au venit cu mai mulți copii în același timp și a fost frumos să observ cum aceștia au reușit să se distreze, în timp ce unul dintre ei făcea evaluarea.
Cu ce dificultăți au venit cel mai des copiii? Și ce le-ai recomandat după evaluare?
Gama problemelor a fost foarte largă – de la dificultăți legate de sistemul nervos, tulburări de somn și până la probleme de postură.
În cazul unor copii am recomandat o reevaluare și un tratament de control aproximativ o dată la trei până la șase luni. Pentru alții va fi suficient un control peste un an sau după o perioadă de creștere mai intensă, deoarece starea lor era foarte bună și era nevoie doar de mici ajustări.
Nu am ezitat să recomand și exerciții simple pentru acasă multor copii.
Aceste exerciții sunt întotdeauna adaptate individual fiecărui copil. Am, desigur, câteva exerciții pe care le folosesc mai frecvent, însă le aleg întotdeauna în funcție de grupele musculare sau tiparele de mișcare care trebuie activate. La prima vedere poate părea că recomand aceleași exerciții mai multor copii, însă în realitate fiecare recomandare este adaptată nevoilor individuale ale copilului.
Tratamentul a adus la unii copii schimbări imediate sau rezultatele apar mai târziu?
Schimbările au fost vizibile în special în mobilitatea articulațiilor. La mai mulți copii s-a putut observa chiar imediat după tratament o îmbunătățire a posturii.
Privind retrospectiv, cred că în cazul anumitor copii ar fi fost interesant să realizăm fotografii înainte și după terapie, pentru ca și părinții să poată observa mai clar diferența.
Printre părinți s-a aflat și o fizioterapeută, care însă nu ți-a spus că este specialistă. Îți poți da seama când vine cineva din domeniu?
Am avut o anumită bănuială, deoarece mama copilului era foarte bine informată în mai multe aspecte legate de dezvoltarea motorie. Totuși, nu întreb niciodată direct acest lucru.
Nu este ușor să diferențiezi între un specialist și un părinte care, din dorința de a-și ajuta propriul copil, a început să studieze intens acest domeniu. Mulți părinți acumulează foarte multe informații și folosesc termenii de specialitate la fel de natural ca profesioniștii.
Consideri că este un avantaj atunci când un părinte este bine informat?
Cu siguranță da. Dacă părintele înțelege ceea ce fac în timpul tratamentului, întreaga colaborare devine mai ușoară. Pentru mine personal nu este niciodată o problemă, dimpotrivă – îmi place un dialog deschis.
În timpul evaluării le explic părinților pe parcurs ceea ce observ, ce verific și de ce fac anumite lucruri. Dacă părintele are propriile experiențe sau o altă perspectivă profesională, discutăm adesea direct despre acestea în timpul terapiei și căutăm împreună cea mai bună soluție.
Sunt deschis și să învăț de la alții. Se poate întâmpla ca cineva să fie mai bine pregătit decât mine într-un anumit domeniu. Atunci îmi completez cunoștințele sau studiez informațiile respective. Iar dacă avem opinii diferite despre ceva, verificăm pur și simplu ce funcționează mai bine. Nu văd aici un loc pentru competiție, ci pentru colaborare.
Ce grupe de vârstă de copii au venit astăzi? Cine a fost cel mai mic?
Cei mai mici copii aveau aproximativ unu până la doi ani, poate a fost printre ei și un copil de trei ani. De această dată nu au venit bebeluși de câteva luni.
Cei mai numeroși au fost copiii de vârstă preșcolară, cei din ultimii ani de grădiniță și școlarii mici. Au venit și câțiva adolescenți.
Cu ce grupă de vârstă se lucrează cel mai ușor?
Se lucrează foarte bine mai ales cu copiii mai mari de grădiniță și cu școlarii mici. Dacă vin într-o dispoziție bună, sunt în mod natural curioși, jucăuși și deschiși colaborării. Cu adolescenții este uneori puțin mai dificil, mai ales dacă trec printr-o perioadă de opoziție. Totuși, și cu ei se poate comunica foarte bine. De cele mai multe ori înțeleg de ce terapia sau exercițiile fizice le sunt benefice.
De multe ori, provocarea este mai degrabă lipsa dorinței lor de a veni, nu tratamentul în sine. Uneori aud: „De ce m-au adus iar părinții aici?” În astfel de momente încerc să găsesc propria lor motivație și să le explic că tot ceea ce facem este, înainte de toate, pentru sănătatea lor.
În cazul bebelușilor mai mici de un an, colaborarea este de obicei foarte ușoară. Dacă sunt odihniți și hrăniți, aceștia observă liniștiți mediul din jur în timpul tratamentului. Cea mai dificilă perioadă este aproximativ între primul și al treilea an de viață. Dacă un copil de această vârstă nu dorește să coopereze, este mult mai greu să îl convingi.
Tocmai de aceea încerc să adaptez cât mai mult terapia. Copilul poate sta întins pe mama sau pe tata, părintele îl poate ține în brațe, iar tot ceea ce este posibil verific în această poziție naturală. În același timp folosesc jucării și încerc să îi redirecționez atenția, astfel încât tratamentul să fie cât mai plăcut.
La final aș dori să te rog să explici un lucru. Prin ce se diferențiază osteopatia de terapia manuală, chiropractica sau „îndreptarea oaselor”, metode care sunt poate mai cunoscute oamenilor? Mulți ne-au spus că descrierea v-a stârnit interesul, însă înainte nu auziseră niciodată despre osteopatie.
Osteopatia este o abordare holistică. Asta înseamnă că nu evaluăm doar articulațiile, mușchii și țesuturile conjunctive, ci luăm în considerare și modul în care funcționează sistemul nervos. Nu analizăm părțile corpului separat, ci modul în care acestea colaborează între ele.
Dacă ar fi să simplific foarte mult, terapia manuală se concentrează adesea în primul rând asupra zonei în care a apărut problema sau durerea. Chiropractica, în schimb, este orientată în mare măsură către coloana vertebrală.
Osteopatia privește corpul într-un mod puțin diferit. Pune un accent deosebit pe tensiunea țesuturilor, mobilitate și calitatea circulației sanguine. Examinăm pacientul literalmente de la cap până la picioare și căutăm dacă există undeva tensiuni, limitări ale mișcării sau disfuncții care pot influența și alte zone ale corpului.
De aceea, începem întotdeauna cu o examinare complexă a întregului organism, iar apoi ne concentrăm asupra a ceea ce considerăm a fi cea mai importantă problemă. Din punctul meu de vedere, aceasta este o abordare logică, deoarece astfel avem șanse mai mari să găsim și să tratăm cauza propriu-zisă, nu doar consecințele acesteia.
Deci scopul este să găsiți cauza problemei, să eliminați cea mai importantă și apoi să continuați?
Exact așa. În cazul copiilor nu mă concentrez doar asupra aparatului locomotor. Urmăresc și echilibrul, mișcările ochilor, tiparele de bază ale mișcării sau anumite reflexe primitive din perioada de bebelușie. Toate acestea pot avea legătură cu funcționarea sistemului nervos și cu comportamentul copilului.
Dacă este necesar, recomand exerciții potrivite sau îndrum copilul către un alt specialist.
În timpul tratamentului ați folosit frecvent un activator. Puteți explica ce este acesta?
Activatorul este un instrument mic cu un mecanism pe bază de arc, care poate produce un impuls foarte precis, delicat și rapid. Datorită acestuia putem mobiliza anumite articulații într-un mod blând. La copii folosim doar o forță minimă, cel mai adesea asupra articulațiilor mici ale coloanei vertebrale sau în zona sacrului.
Este o metodă foarte delicată și nedureroasă, care permite eliberarea blocajelor mici sau mai mari fără a fi nevoie de manipulări bruște, rotații sau acel tipic „pocnit” pe care mulți îl asociază cu alte tehnici.
La finalul interviului nostru, Koppány a dezvăluit că aceasta nu a fost cu siguranță ultima sa colaborare cu Fabulo Showroom.
Planul este ca, peste câteva luni, să revină din nou la Dunajská Streda pentru a continua tratamentele pentru micii pacienți. În același timp, am discutat și despre alte posibilități de colaborare. Pe viitor, programul s-ar putea extinde nu doar cu ședințe individuale, ci și cu prezentări pentru părinți, workshopuri dedicate dezvoltării motorii a copiilor sau formări profesionale pentru terapeuții manuali.
Imediat ce vor fi stabilite datele concrete și detaliile, vă vom informa primii prin intermediul canalelor de comunicare Fabulo.
Szalai Koppány Csaba: osteopat
Mátis Iván: maser și terapeut manual, administrator al magazinului online Fabulo