Într-un interviu cu o fizioterapeută care, în practica sa clinică, lucrează și cu dansatori profesioniști și sportivi, am discutat despre tendinopatia patelară – o afecțiune care se numără printre cele mai frecvente leziuni prin suprasolicitare repetitivă a membrelor inferioare la sportivi.
Ce este tendinopatia patelară?
Tendinopatia patelară reprezintă o afectare a tendonului patelar cauzată de suprasolicitarea sa pe termen lung. Aceasta este încadrată în categoria așa-numitelor „overuse injuries”, adică leziuni apărute ca urmare a încărcării excesive și repetate. Cel mai frecvent apare în activități care solicită intens mecanismul extensor al genunchiului – în special la sărituri, schimbări bruște de direcție sau mișcări de decelerare.
În urma suprasolicitării repetate are loc perturbarea organizării fibrelor tendinoase și apariția treptată a modificărilor patologice, care pot influența semnificativ atât performanța sportivă, cât și activitățile de zi cu zi.
Ce sportivi sunt afectați cel mai frecvent și care sunt simptomele tipice?
Cea mai mare incidență a tendinopatiei patelare se înregistrează în special la jucătorii de volei și baschet. Este însă foarte frecventă și la dansatorii profesioniști, care sunt expuși unui număr ridicat de mișcări repetitive de sărituri și aterizări.
Sporturile și activitățile cu o frecvență mare a săriturilor, schimbărilor bruște de direcție sau a solicitării intense a aparatului extensor al genunchiului reprezintă cel mai mare risc pentru apariția acestei probleme.
Pacienții resimt cel mai frecvent durere în zona inferioară a rotulei, mai exact la nivelul inserției tendonului patelar. Pe lângă durere, este prezentă și o disfuncție a tendonului, care poate influența negativ performanța, stabilitatea și calitatea mișcării.
Dacă problema nu este tratată la timp, simptomele se pot agrava treptat și pot evolua către o formă cronică.
Reabilitare și management fizioterapeutic
Tendinopatia patelară este în principal un diagnostic clinic, în care un rol esențial îl are fizioterapia corect ghidată și kinetoterapia adecvat adaptată.
Recomandările actuale bazate pe dovezi („evidence-based”) utilizează un model în patru etape de încărcare progresivă a tendonului. Reabilitarea începe, de obicei, cu exerciții izometrice, continuă cu antrenamentul de tip „heavy slow resistance”, iar ulterior progresează către exerciții care dezvoltă capacitatea tendonului de a stoca și elibera energie. Faza finală include exerciții specifice adaptate sportului sau activității fizice a pacientului.
O componentă esențială a terapiei este abordarea individualizată și dozarea corectă a încărcării pe tot parcursul procesului de reabilitare.
Prevenția este esențială
Potrivit experților, cel mai important factor preventiv este gestionarea corectă a încărcării de antrenament. La sportivii de performanță se recomandă limitarea antrenamentelor intense, care provoacă în mod semnificativ simptomele, la maximum trei ori pe săptămână.
Un rol important îl au, de asemenea, recuperarea de calitate, antrenamentele regulate de forță, exercițiile compensatorii și un timp suficient pentru refacerea organismului.
Andrea Strečanská: Fizioterapeut
Natasa Patócs: Event & PR Manager, Fabulo
Dóra Horváth: Social Media & Influencer Manager, Fabulo